B.  Oamenii, înainte de a muri, se pot schimba, după moarte însă nu[1]. Păgânii, evreii, ereticii, pruncii morți nebotezați, mântuirea și Pogorârea la Iad

Așadar cei dinainte de Pogorârea la Iad a Mântuitorului, fie dinainte de Potop, fie de după, fie din neamul lui Avraam fie din celelalte, fie dintre evrei de sub lege fie dintre păgânii care au doar legea conștiinței[2] dacă s-au pregătit pentru venirea lui Hristos, au rămas după moarte în această stare de așteptare și la propovăduirea lui Hristos în Iad au crezut și I-au urmat lui și s-au mântuit prin El, primind învierea întâi cu sufletul iar îngerii luând din Sângele și apa coastei Lui și stropind tot pământul nevăzut rămășițele lor pământești, botezându-le și pregătindu-le spre învierea cea de a doua. Câți nu, l-au respins, rămânând de reaua lor bunăvoie în veșnicie în chinul despărțirii de Dumnezeu, cel mai mare chin, murind cu moartea întâi și prin hotărârea lor nebeneficiind de botezul tainic, pregătindu-și trupul pentru moartea a doua, adică cea veșnică:

PENTRU DREPŢI CUM SE-AU BOTEZAT ŞI PENTRU CEI NECREDINCIOŞI CUM NU SE-AU BOTEZAT.

GLAVA 22. După Dumnezeeștii dascali.

Deaca vreame ce se-au făcut trupul omului de în ceale 4 stihii, deaca moare, eale să răsepesc, iară într-acealea. Aşa au fost şi pentru Hristos, dntmli. adecă sîngele şi apa, carele au curs de întru sfînta a lui coastă, curs-au în stihiile oriunde au curs ale prorocilor, ale drepţilor şi într-ale tutulor oamenilor şi, aflîndu-le se-au botezat. Iară de va zice cineva că deaca vreame ce au curs în stihiile tuturor oamenilor, au botezat stihiile şi ale păcătoşilor şi ale păgînilor, spune-vom noi şi de aceasta că nu iaste aşa, ce de vă iaste voia să ştiţi adevărat, ascultaţi: cum cură apa şi adapă şi creaşte cîte află sădite şi verzi, iară cîte află uscate nu le foloseaşte, numai ce le lasă iară uscate cum au fost, aşa să socotiţi că ştiţi şi de aceasta, că numai drepţii se-au botezat, iară nu şi păcătoşii.[3]

PENTRU PĂGÎNUL ŞI OVREAIUL CARII VOR FACE MULTE BUNĂTĂŢI, PUTEA-VOR SĂ IA ÎMPĂRĂŢIA CERIURILOR, AU BA?

G L A V A 44.

A aceluiaş Anastasie[4].

Domnul zise cătră Nicodim: adevăratu-ţi zic că cine nu se va naşte a doaă oară cu apă şi cu duhul, nu va întră la împărăţia ceriului. Drept aceaia, bine că iaste adevărat că nu întră la împărăţia ceriului cel nebotezat şi păgîn, iară aşa nu-ş piarde plata cu acea bună petrecanie carea-i dă Dumnezeu şi avuţie şi hrană şi cu alte înşelăciuni ale lumii aceştiia, cum auzi acel bogat: adu-ţi aminte că ai luat bunătăţile tale întru viaţa ta. Şi iar în veac ce va să fie are mare despărţire decît cel păgîn carele n-au făcut bunătăţi, pentru că cum sînt aproape lîngă Dumnezeu, multe lăcaşure pentru cei drepţi, aşa sînt şi la .cei păcătoşi multe feliure de munci. Dar cum zise apostol Petr; că în toate limbile, carii se vor teame de Dumnezeu şi să facă dreptate, sînt priimiţi la Dumnezeu?

Cînd zicea apostol Petr acesta cuvînt, era (cum am zice) toată lumea păgînă şi toate limbile fără nume; dece într-aceaia vreame ce să temea de Dumnezeu şi făcea dreptate (cum zice la deaania apostolilor pentru Cornilie Sutaşul), era priimiţi la Dumnezeu pentru bunele lui fapte şi pentru bunele lui lucrure ; şi au ovreaiu de era, au ellin să se teamă de Dumnezeu, cum era nineviteanii şi priatenii a lui Iov, toţi pentru lucrurile lor ceale bune era priimiţi la Dumnezeu. Iar deaca veni propoveduirea a lui Hristos şi apostolii ne învăţară să ne botezăm, ascultă ce zice Hristos cătră apostoli: ori în ce cetate ce veţi mearge şi nu vor priimi pre voi, atunce eşiţi afară de în cetate şi vă scuturaţi şi prahul dă pre picioarele voastre şi o lăsaţi celora ce lăcuesc acolo ; că adevărat vă grăesc, că mai uşor va fi Sodomului şi Gomorului la zioa judecăţii decît locurile cealea ce n-au priimit cuvîntul a lui Dumnezeu[5]. Dece dară cum va să fie priimit la Dumnezeu cela ce nu cinsteaşte prorocia a lui Hristos, nice creade într-însa, pentru că omul carele iaste într-acesta feliu nice de Dumnezeu i-e frică, nice face dreptate. Aşa să socoteşti şi de ceia ce zice sfeti Pavel, că mainte de propoveduirea a lui Hristos era slavă şi cinste la omul carele făcea bine, întîi la ovreai şi la ellini. Iar după propoveduirea a lui Hristos, zice, de va fi şi îngeri să vie de la ceriu, să spue voaă altele de cealea ce am spus noi, acela să fie anathema.

Sfîntul acesta va să zică, că această întrebare, de va fi au ovreaiu, Semnează, au păgîn şi să facă lucrure bune, putea-se-va spăsi şi să fie priimit la Dumnezeu, au ba ? De aceasta au întrebat cela ce au întrebat, pentru că zice Dumnezeu pespe prorocii oricine va face lucrure bune şi să-i fie frică de Dumnezeu, acela iaste priimit de Dumnezeu. Şi aceastea au zis Dumnezeu şi le-au şi vrut mai nainte dă ce nu venise să se întrupească.

Iară deaca veni şi se întrupă şi învăţă pre oameni cum vor să trăiască şi cum vor să petreacă ceia ce vor vrea să fie priimiţi la Dumnezeu, li se cade să se nască a doa oară de în duhul şi de în apă, cum am zis, dă le va fi voia să ia împărăţia ceriurilor. Căce că aceasta iaste adevărat, că cine nu se va boteza să se facă fiiu luminii a duhului sfînt, să speale păcatele ceale vechi întru sfîntul botez şi acel blăstem ce deade Dumnezeu pre Adam, să se facă fiiu lui Dumnezeu şi moşnean împreună cu Hristos, nice unul nu e priimit la Dumnezeu, adecă la împărăţia ceriurilor. Şi cîţi nu priimesc botezul, aceia nu pot să-ş dea seama la zioa judeţului, cînd vor vrea să ia munca de veaci cu dracii, să zică că nu ştiu nimica.[6]

Cei de după Învierea lui Hristos deci nu vor avea un regim diferențiat, dacă vor crede în Sfânta Evanghelie și se vor boteza se vor mântui, dacă nu vor crede se vor osândi, nu putem crede altceva fiindcă oricine ar spune altceva minte dacă însuși Adevărul Persoană a zis clar:

Mar 16:15 Şi au zis lor: mergeţi în toată lumea şi propoveduiţi evanghelia la toată zidirea. 16 Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede, se va osândi.

Un caz special desprins din cuvintele de mai sus ale Domnului sunt cei ce nu refuză credința dar nu se botează cum sunt cei care mor înainte de a alege (cum sunt pruncii avortați sau morți înaintea Sfântului Botez) care, după sinaxarele Triodului și credința cea adevărată, nici nu se chinuiesc fiindcă nu s-au despărțit cu voia de Dumnezeu dar nici nu se pot mântui. Intrarea în Împărăţia Cerurilor nu este un favor dat capricios de Dumnezeu. El ar da-o la toți dacă ar ține doar de El, dar aceia nefiind îmbrăcați în Hristos nu pot avea viața Lui (cum să ai viața lui Hristos fără de Hristos) iar Împărăţia Cerurilor nu este un restaurant cu bilet de intrare doar pentru cei aleși ci este chiar a viețui viața Împăratului Cerurilor în veșnicie. Viața lui Hristos fiind Iubirea are două capete Donator și primitor. Dacă primitorul este închis cum să dea Donatorul?

Iar marele şi slăvitul Atanasie, deşi în întrebările către prefectul Antioh nu spune aşa, totuşi in cuvîntul despre cei adormiţi zice : «Şi pînă la învierea obştească s-a dat sfinţilor să se cunoască unul pe altul şi să se bucure împreună ; dar păcătoşii sînt lipsiţi de acest har; sfinţilor mucenici li s-a dat să privească şi să cerceteze cele ce se fac de noi. La învierea cea de obşte însă, cînd se vor arăta faptele ascunse ale tuturor, toţi ne vom cunoaşte unii pe alţii». Trebuie să se ştie că acum sufletele drepţilor petrec în nişte locuri osebite ; şi dimpotrivă sufletele păcătoşilor, la rîndul lor, unele se bucură in nădejdea mintuirii, iar altele se întristează în aşteptarea cumplitelor chinuri[…]

Trebuie să se ştie că nu toţi cei care au căzut in prăpăstii, în foc şi în mare, şi au murit din pricina acestora, şi cei care au pierit de frig şi de foame, pătimesc acestea din porunca lui Dumnezeu. Hotăririie lui Dumnezeu sînt aşa : unele din ele se fac prin bunăvoinţa Sa, iar altele prin îngăduinţă ; dar şi unele şi altele se săvîrşesc spre înştiinţare, ameninţare şi înţelepţire a celorlalţi. Dumnezeu, prin raţiunea Sa mai înainte cunoscătoare ştie şi cunoaşte totul şi se săvîrşesc toate prin voinţa Lui, după cum spune Sfînta Evanghelie despre păsările cerului. Nu este însă Dumnezeu Cel care hotărăşte ca omul să moară într-un chip sau altul, ca unul să moară spînzurat şi altul de moarte bună, unul să moară bă-trîn, iar altul tînăr. Dimpotrivă Dumnezeu a hotărît odată pentru totdeauna îndeobşte, lungimea vieţii omeneşti şi felurile în care poate muri omul. în curgerea atî-tor ani ai vieţii omeneşti, se petrec diferite feluri de morţi ; Dumnezeu însă nu hotărăşte de la început felul morţii fiecărui om, ci numai îl cunoaşte. Iar dacă marele Vasile vorbeşte de predestinarea vieţii, atunei face aluzie la cuvintele: «Pămînt eşti şi în pămînt vei merge . Căci a-postolul spune scriind corintenilor : «Pentru ca va împărtăşiţi cu nevrednicie, pentru aceea sînt intre noi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi mor». Iar David spune : «Nu mă smulge în mijlocul zilelor meie! ; şi : «Cu palme măsurate ai pus zilele mele. Iar Solomon zice : «Fiule, cinsteşte pe tatăl tău ca să trăieşti mulţi ani!» ; şi iarăşi : «Ca să nu mori înainte de vreme . în cartea lui Iov, Dumnezeu zice lui Eli-faz : «V-aş fi pierdut pe voi, dar n-am fă-cut-o din pricina robului Meu Iov . Din aceste locuri din Scriptură, se vede că viaţa nu are hotar. Iar dacă afirmă cineva aceasta, atunci înţelege prin hotar voinţa lui Dumnezeu. In adevăr Dumnezeu adaugă zile cui vrea, iar altuia i le micşorează ; pe toate însă le rinduieşte spre folos. Iar cînd Dumnezeu va voi, rinduieşte şi felul şi timpul morţii. Prin urmare hotarul vieţii fiecărui om, după cum spune marele Atanasie, este voinţa şi sfatul mi Dumnezeu. Cu acest cuvînt şi cu adincul judecăţilor Tale, Hristoase, vei tămădui. Se adaugă şi spusele Marelui Vasile, care zice : «Moartea vine cînd se împlineşte hotarul vieţii . Noi însă spunem că hotarul vieţii este voinţa lui Dumnezeu. Căci dacă este hotar vieţii, pentru ce ne rugăm de Dumnezeu şi de doctori, şi ne rugăm pentru copii ?

Trebuie să se .ştie şi aceasta că pruncii morţi botezaţi se bucură de desfătarea bunătăţilor cereşti ; iar cei morţi nebotezaţi şi pruncii paginilor nu vor merge nici în desfătarea raiului, nici în gheenă[7].

Aceștia vor trăi într-un loc special, care și el va fi un mare dar:

Copiii nebotezați ai creştinilor. După acestea Domnul mai despărţi din cei de-a stânga o altă ceată. Aceia erau orbi şi se purtau de hotărîrea lui Dumnezeu pentru că nu făcuseră nici bine, nici rău. Domnul, căutînd spre dînşii, nu S-a mîniat. Însă pe părinții lor S-a mîniat foarte mult, că nu s-au sîrguit ca să-i lumineze cu Sf. Botez. Drept aceea, Domnul porunci să le dea loc de odihnă spre miază-zi şi puţintică îndulcire de viaţă pe veci. Ei au zis către Domnul: ״O, Doamne, Stăpîne iubitorule de oameni! De vrem ce am fost lipsiţi în viaţa trecătoare de bunătăţile lumii, învrednicește-ne măcar aici a vedea strălucirea lumii Tale. Domnul însă nu le dădu nici un răspuns la cererea lor, ci merseră la locul cel orînduit[8].

 

Nedumerirea referitoare la dreptatea lui Dumnezeu în legătură cu ei ne-o lămurește indirect Sf. Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului în Tratat asupra tuturor dogmelor noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos şi urmaşii Săi, când a fost întrebat de îndurerații săi ucenici de ce îngăduie Dumnezeu să se răpească pruncii ortodocșilor de turci, care altfel s-ar fi botezat și s-ar fi mântuit, și să fie educați ca ieniceri, cei mai mari dușmani ai Ortodoxiei (ce omorau, violau și distrugeau Sfintele Biserici cu râvnă mult mai mare decât turcii originali și deci se osândeau). Răspunsul lui este surprinzător dar adânc fiind un profund cunoscător al Ortodoxiei: Ortodocșii stând în Sfânta Biserică și primind Darul lui Hristos dar lucrând în același timp păcatul sunt cu mult mai răi fiindcă hulesc prin fapte darul primit și deci sunt cu mult mai despărțiți de Dumnezeu decât ienicerii. Dumnezeu văzând că își vor educa copiii lor tot așa, ca să-i scape de o astfel de osândă, a îngăduit să fie făcuți ieniceri. Apoi dacă vreunul, trecând prin astfel de păcate s-ar întoarce la pocăință prin botez s-ar curăți de păcate iar viața lui de după botez ar fi toată numai o lacrimă de pocăință neîndrăznind să mai viețuiască duplicitar ca și părinții lui. Aceasta consună cu credința Ortodoxă care spune că singurii care se mântuiesc sunt Ortodocșii dar și iadul cel mai cumplit este tot al ortodocșilor care, primind darul, l-au batjocorit mult mai mult decât cei care nu l-au primit, nu l-au experiat și nici măcar n-au știut de el[9]. Acești ortodocși ce au stat cu spatele la Dumnezeu nespovedindu-se de loc sau nespovedindu-se înainte de fiecare Sfântă Împărtășanie sau nespovedindu-se corect[10], vor fi osândiți ca și Iuda care s-a împărtășit cu Sfintele Taine fără să se spovedească corect, adică dorind să păstreze și iubirea de argint și Ortodoxia le-a pierdut pe amândouă, intrând satana întrânsul chiar atunci, imediat, după ce a mâncat Trupul lui Hristos[11]. Pruncii aceștia ca și toți cei născuți și care au trăit ca păgâni, eretici, schismatici sau în parasinagogă, dacă ar fi ajuns la Ortodoxie, după Sfântul Botez ar fi păstrat păcatele lor sau ar fi făcut altele mai rele, bătându-și joc de crucea și patimile lui Hristos și astfel depărtându-se și mai mult de Dumnezeu, suferind și mai tare, deci cu alte cuvinte ar fi fost osândiți și mai mult. Iubirea de oameni a lui Dumnezeu a făcut ca să nu se întâmple aceasta din delicatețe față de ei, pe primii neosândindu-i iar pe cei de pe urmă dându-le o osândă mai mică (un mod de a vorbi pe înțelesul nostru juridic explicând îngăduința mâhnită a lui Dumnezeu de a-i lăsa în starea lor căzută în veșnicie, fiindcă de fapt ei înșiși se pun în acea stare neimaginabil de cumplită).


[1] Pentru că Dumnezeu a împodobit pe om în chip natural cu voinţă liberă, i-a dat poruncă să nu mănânce din pomul cunoştinţei254. Dar despre pom am vorbit după puterea noastră destul în capitolul despre paradis 255. Dumnezeu i-a dat această poruncă făgăduindu-i că dacă va păzi vrednicia sufletului, dând victorie raţiunii, cunoscând pe creator și păzind porunca Lui, va participa fericirii veşnice, va trăi în veci, ajungând mai presus de moarte. Dar dacă va supune sufletul corpului, dacă va prefera plăcerile corpului, neţinând seamă de vrednicia lui, asemănându-se animalelor neînţelegătoare256, scuturând jugul creatorului și neglijând porunca Lui dumnezeiască, va fi responsabil de moarte şi va fi supus stricăciunii și ostenelii, ducând o viaţă nenorocită. Căci nu era folositor ca omul să dobândească nemurirea fără să fie încă ispitit şi încercat, ca să nu cadă în mândria și condamnarea diavolului257. Diavolul din pricina nemuririi sale, după căderea lui de bunăvoie, s-a fixat în rău în chip neschimbat și fără posibilitate de pocăinţă. După cum iarăşi şi îngerii, după alegerea de bunăvoie a virtuţii, s-au stabilit, prin har, în chip neschimbat în bine. Prin urmare, trebuia ca omul să fie încercat mai întâi, căci un bărbat neispitit şi neîncercat nu este vrednic de nimic. Şi în încercare să se desăvârșească prin păzirea poruncii, ca astfel să primească nemurirea drept răsplată a virtuţii. Căci omul, fiind la mijloc între Dumnezeu și materie, prin păzirea poruncii, după ce se libera de legătura firească cu existenţele, avea să se fixeze în chip nestrămutat în bine, unindu-se cu Dumnezeu potrivit unei stări sufleteşti speciale. Prin călcarea poruncii, însă, îndreptându-se mai mult spre materie și smulgându-și spiritul său de la cauza lui, adică de la Dumnezeu, şi-a impropriat coruptibilitatea, a ajuns pasibil în loc de impasibil, muritor în loc de nemuritor, are nevoie de legături trupeşti şi de naştere seminală, s-a lipit, prin dragostea de viaţă, de plăceri, ca şi când ele ar fi elementele constitutive vieţii, şi urăşte fără nici o teamă pe cei care se sârguiesc să-l lipsească de ele, şi a schimbat dragostea de Dumnezeu în dragosle faţă de materie, iar mânia contra adevăratului duşman al mântuirii a prefăcut-o în mânie faţă de ceilalţi oameni. Aşadar, prin invidia diavolului, omul a fost biruit. Căci diavolul invidios şi urâtor de bine nu suferea, el, care a căzut din pricina mândriei, să dobândim cele de sus. Pentru aceea mincinosul momeşte pe nefericitul Adam cu nădejdea Dumnezeirii şi după ce îl urcă la aceeaşi înălţime a mândriei, îl pogoară spre aceeaşi prăpastie a căderii.[…]

Aşadar, îngerul are o fire raţională, spirituală, liberă și schimbătoare în felul de a gândi sau de a voi, căci tot ceea ce este creat este schimbător. Numai ceea ce este necreat este neschimbător. Tot ceea ce este raţional este şi liber. Aşadar, pentru că îngerul are o fire raţională și spirituală, este liber; iar pentru că este creat și schimbător, are facultatea de a rămâne şi a progresa în bine sau de a se îndrepta spre rău (cazul[…]

îngerilor căzu]i n.n.). Îngerul este incapabil de pocăinţă, pentru că este necorporal. Omul, însă, din pricina slăbiciunii corpului are parte de pocăinţă.[…]

Toată răutatea şi patimile necurate au fost născocite de ci. Li s-a îngăduit să ispitească pe om, dar nu au putere să forţeze pe cineva. Căci noi avem facultatea de a primi ispita sau de a nu o primi. Pentru acest motiv s -a pregătit diavolului şi demonilor lui și celor care îl urmează, focul nestins și pedeapsa veşnică125. Dar trebuie să se ştie că ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este căderea pentru îngeri. După cădere ei nu mai au posibilitatea pocăinţei, după cum nu o au nici oamenii după moarte.

Sfântul Cuvios Ioan Damaschin, Dogmatica, pp. 80, 37, 40

[2] Rom 2:11 Că nu este făţărnicie la Dumnezeu. 12 Căci câţi fărădelege au greşit, fărădelege vor şi pieri; şi câţi în lege au greşit, prin lege se vor judeca; 13 Că nu auzitorii legei suni drepţi la Dumnezeu, ci făcătorii legei se vor îndrepta. 14 Căci când neamurile, cele ce n’au lege, din fire fac ale legei, aceia lege neavând, ei singuri îşi sunt lege; 15 Carii arată fapta legei scrisă întru inimile sale, împreună mărturisindu-le lor cunoştinţa lor, şi cugetele lor întru sine pârându-se sau şi dându’şi răspuns de îndreptare; 16 În ziua când va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor după evanghelia mea prin Iisus Hristos.

[3] † IPS Daniil ANDREEAN (PANONEANUL), mitropolit al Ardealului, Îndreptarea legii 1652, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti, 21962, p. 589

 

[4] Sfântul Anastasie Sinaitul, patriarhul Antiohiei (Viețile Sfinților 20 aprilie)

[5] Mat 10:14 Şi oricine nu va primi pre voi, nici va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre. 15 Amin grăesc vouă, că mai uşor va fi pământului Sodomului şi Gomorului în ziua judecatei, decat cetăţei aceea.

[6] † IPS Daniil ANDREEAN (PANONEANUL), mitropolit al Ardealului, Îndreptarea legii 1652, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti, 21962, pp. 618-619

[7] Triodul, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 81986, pp. 52-54.

[8] Protos. Nicodim MĂNDIŢĂ (după Sfântul Atanasie al Cretei), Calea sufletelor în veşnicie sau cele 24 vămi ale văzduhului, Volumul 2, Ed. Lumină din lumină, Bucureşti, 21992, pp. 766

[9] 2Pe 2:19 Făgăduindu-le slobozenia, singuri robi fiind ai stricăciunei, pentru că ori de ce este cineva biruit de aceea s’a şi robit. 20 Că dacă după ce au scăpat de la spurcăciunile lumei prin cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu acelea iarăş împleticindu-se, se biruesc, s’au făcut lor cele de pre urmă mai rele decât cele dintâiu, 21 Pentru că mai bine era lor a nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât după ce o au cunoscut, a se întoarce înapoi de la Sfânta poruncă ce li s’au dat lor, 22 Că s’a întâmplat lor pilda cea adevărată. Câinele s’a întors la borâtura sa şi porcul scăldat la mocirla tinei.

[10] 1Co 11:27 Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. 28 Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29 Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. 30 De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. 31 Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. 32 Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.

[11] Ioan 13:26 Răspuns-au Iisus: acela este, căruia eu întingând pâinea o voi da. Şi întingând pâinea o au dat lui Iuda al lui Simon Iscarioteanul. 27 Şi după pâine atunci a intrat într’însul satana. Deci au zis Iisus lui ce vrei să faci, fă mai degrab.

Anunțuri