Category: IFR


IFR

Prin bunăvoința unor colegi de la zi, am aflat tematica a ceea ce s-a predat, până în săptămâna mare, la cursurile și seminariile de IFR.

Dacă vom mai afla câte ceva despre ultimile 3 cursuri, vă vom anunța.

Tematica cursurilor + seminariilor la IFR, pe scurt 1

Hristos a înviat!

Hristos a Inviat!

Din pacate doar colegii de mai jos au trimis lucrari de seminar.

Te rog ca pe restul sa ii anunti ca trebuie sa trimita cat mai urgent lucrarile.

Citește în continuare

ECUMENISMUL – CONCLUZIILE CONFERINŢEI ‎INTER-ORTODOXE DE LA TESALONIC

Conferința inter-ortodoxă despre ecumenism a Ierarhilor și Profesorilor multor facultăți de teologie Ortodoxă din întreaga lume – Tesalonic, 2004

Citește în continuare

„Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în credinţa cea adevarată, acela care va schimba chiar cât de puţin în ea, o va vătăma pe toată. Căci dacă, pe de o parte dogma este răstălmăcită, şi înger de ar fi, să nu-l credeţi. Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasă, dacă credinţa nu este sănătoasă.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

http://www.dervent.ro/rostiri.php?cID=cat-rostiri-ecumenism&rType=INDEX&rOP=view, miercuri, 23 aprilie 2014.

Părintele Profesor Dumitru Stăniloae:

snapshot

Reproducerea în scris a înregistrarii Pr. Prof. Dumitru Staniloae despre ecumenism si occident   

Sub 15 Pr. Profesor Dumitru Staniloae si ecumenismul, sau adevarul despre cum vedea sfintia sa Sobornicitatea deschisa

Despre ecumenism ca panerezia timpului nostru (audio, .mp3)

Citește în continuare

1. CINE A FACUT LUCRAREA DE SEMINAR PE CE TEMA A VRUT S-O TRIMITA PANA MIERCURI 2.IV.2014 D/ LUI FLORIN PAVEL.

2.CINE NU A FACUT LUCRAREA DE SEMINAR VA FACE UNA PE TEMA:

,,COMUNIUNEA CU DUMNEZEU. DISCUTIE IN CRESTINISM SI CELE TREI RELIGII STUDIATE <ISLAM, BUDISM, GRECIA ANTICA>, CU URMATOARELE INTREBARI: SE POATE REALIZA COMUNIUNEA? CUM ESTE COMUNIUNEA CU DUMNEZEU? ESTE REALA? ESTE LEGITIMA?”

TERMEN LIMITA DE TRIMIS LUCRAREA : 1 MAI 2014

DOAMNE AJUTA.

Din

ECUMENISMUL – CONCLUZIILE CONFERINŢEI ‎INTER-ORTODOXE DE LA TESALONIC

spicuim un fragment:

7.     Adevăratul dialog şi premizele lui

În concluzie, în ceea ce priveşte dialogurile teologice, a fost întărit faptul că Biserica nu evită dialogurile. Biserica este deschisă tuturor şi îi cheamă pe toţi să vină la Ea şi să fie mântuiţi. Aceasta este premiza necesară şi condiţia de neîncălcat a oricărui dialog: adevărul mântuitor al Bisericii nu este supus discuţiei şi dezbaterii. În cazul în care heterodocşii nu sunt în stare să înţeleagă acest cadru mântuitor, sau îl neagă, durata dialogului nu ar mai trebui prelungită, ci mai degrabă păstrându-se în limitele de timp necesare, după cum au făcut Sfinţii Părinţi la sinoade, dialogul ar trebui întrerupt. Aceasta urmează pildei Mântuitorului Însuşi cu cei ce nu vroiau să înţeleagă învăţătura Lui şi deveniseră nemulţumiţi: „Nu cumva şi voi vreţi să vă duceţi?”[8] Aceasta este singura nădejde că heterodocşi îşi vor da seama de înşelarea lor, astfel că şi ei să răspundă astăzi la fel Bisericii – care este Hristos prelungit de-a lungul veacurilor: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.”[9] Această atitudine exemplară şi memorabilă a fost ţinută de Patriarhul Ieremia al II-lea (Tranos) în cel de-al treilea său „Răspuns” (1581) al  dialogului cu teologii protestanţi din Tubingen. Când a înţeles că ei stăruie în înşelarea lor şi refuză să primească învăţătura Sfinţilor Părinţi – „luminătorii şi teologii Bisericii” – el a încetat corespondenţa cu ei şi i-a lăsat să meargă pe calea lor: „Astfel, din partea voastră, vă rugăm să ne sloboziţi de grijile acestea. Astfel, mergeţi pe calea voastre; nu ne mai scrieţi în ceea ce priveşti dogmele; dar dacă ne scrieţi, scrieţi-ne doar de dragul prieteniei.”[10]

La conferinţă s-a subliniat faptul că metodologia de a purta dialoguri întemeiată nu pe diferenţe, pe ceea ce desparte, ci mai degrabă pe asemănări, pe ceea ce uneşte, este nesănătoasă, neîndreptăţită şi unică în întreaga istorie a Bisericii. Ce sens are să discutăm lucrurile pe care le primim şi asupra cărora suntem de acord? Doar mascăm diferenţele şi slujim altor interese; ascundem prăpastia şi îi liniştim pe eterodocşi, precum şi uşurăm eforturile de prozelitism în defavoarea ortodocşilor. Este, de asemenea, necesar ca fiecare şi toate deciziile luate în legătură cu relaţiile cu heterodocşii să aibă aprobare sinodală, ca întreg trupul Bisericii să fie informat, de vreme ce există o lipsă serioasă de sinodalitate adevărată.

În cele din urmă, participanţii la conferinţă au salutat şi au lăudat gândirea acelor Biserici Ortodoxe care s-au retras sau intenţionează să se retragă din „Consiliul Mondial al Bisericilor” cât şi din dialogurile teologice. Această este cel mai limpede exprimat în istorica şi foarte ortodoxa scrisoare a Bisericii din Ierusalim din 22 iunie 1992 adresată celorlalte Biserici autocefale, în care vestea că întrerupe dialogul teologic „cu heterodocşii în general, convinsă că dialogul nu este doar ne-avantajos, ci chiar păgubitor atât pentru Biserica Ortodoxă în general, cât şi pentru Sfânta Biserică a Ierusalimului în particular.”

Semestrul acesta nu vom mai sustine lucrarile de seminar din lipsa timpului si i le vom trimite direct d-lui prof. Florin Pavel (florin.pavel@ulbsibiu.ro), dar in cursul semestrului.

AM primit o prima tema : <<Asemanari si deosebiri intre Buna Vestire musulmana (din Coran-Sura 45, 47) si Buna Vestire din Biblia Ortodoxa.>>

– PUTEM SA NE LEGAM  DE Logosul divin si intrupare.

Vă repetăm că nu vom putea face rost semestrul acesta de notițele la IFR curs și seminar și că vom da examen din acestea.

Vă mulțumim pentru înțelegere.

Doamne ajută!

Pentru lucrarea de seminar, și nu numai, vă recomandăm:

Serafim Rose – Ortodoxia si religia viitorului

Din

ECUMENISMUL – CONCLUZIILE CONFERINŢEI ‎INTER-ORTODOXE DE LA TESALONIC

spicuim un fragment:

7.     Adevăratul dialog şi premizele lui

În concluzie, în ceea ce priveşte dialogurile teologice, a fost întărit faptul că Biserica nu evită dialogurile. Biserica este deschisă tuturor şi îi cheamă pe toţi să vină la Ea şi să fie mântuiţi. Aceasta este premiza necesară şi condiţia de neîncălcat a oricărui dialog: adevărul mântuitor al Bisericii nu este supus discuţiei şi dezbaterii. În cazul în care heterodocşii nu sunt în stare să înţeleagă acest cadru mântuitor, sau îl neagă, durata dialogului nu ar mai trebui prelungită, ci mai degrabă păstrându-se în limitele de timp necesare, după cum au făcut Sfinţii Părinţi la sinoade, dialogul ar trebui întrerupt. Aceasta urmează pildei Mântuitorului Însuşi cu cei ce nu vroiau să înţeleagă învăţătura Lui şi deveniseră nemulţumiţi: „Nu cumva şi voi vreţi să vă duceţi?”[8] Aceasta este singura nădejde că heterodocşi îşi vor da seama de înşelarea lor, astfel că şi ei să răspundă astăzi la fel Bisericii – care este Hristos prelungit de-a lungul veacurilor: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.”[9] Această atitudine exemplară şi memorabilă a fost ţinută de Patriarhul Ieremia al II-lea (Tranos) în cel de-al treilea său „Răspuns” (1581) al  dialogului cu teologii protestanţi din Tubingen. Când a înţeles că ei stăruie în înşelarea lor şi refuză să primească învăţătura Sfinţilor Părinţi – „luminătorii şi teologii Bisericii” – el a încetat corespondenţa cu ei şi i-a lăsat să meargă pe calea lor: „Astfel, din partea voastră, vă rugăm să ne sloboziţi de grijile acestea. Astfel, mergeţi pe calea voastre; nu ne mai scrieţi în ceea ce priveşti dogmele; dar dacă ne scrieţi, scrieţi-ne doar de dragul prieteniei.”[10]

La conferinţă s-a subliniat faptul că metodologia de a purta dialoguri întemeiată nu pe diferenţe, pe ceea ce desparte, ci mai degrabă pe asemănări, pe ceea ce uneşte, este nesănătoasă, neîndreptăţită şi unică în întreaga istorie a Bisericii. Ce sens are să discutăm lucrurile pe care le primim şi asupra cărora suntem de acord? Doar mascăm diferenţele şi slujim altor interese; ascundem prăpastia şi îi liniştim pe eterodocşi, precum şi uşurăm eforturile de prozelitism în defavoarea ortodocşilor. Este, de asemenea, necesar ca fiecare şi toate deciziile luate în legătură cu relaţiile cu heterodocşii să aibă aprobare sinodală, ca întreg trupul Bisericii să fie informat, de vreme ce există o lipsă serioasă de sinodalitate adevărată.

În cele din urmă, participanţii la conferinţă au salutat şi au lăudat gândirea acelor Biserici Ortodoxe care s-au retras sau intenţionează să se retragă din „Consiliul Mondial al Bisericilor” cât şi din dialogurile teologice. Această este cel mai limpede exprimat în istorica şi foarte ortodoxa scrisoare a Bisericii din Ierusalim din 22 iunie 1992 adresată celorlalte Biserici autocefale, în care vestea că întrerupe dialogul teologic „cu heterodocşii în general, convinsă că dialogul nu este doar ne-avantajos, ci chiar păgubitor atât pentru Biserica Ortodoxă în general, cât şi pentru Sfânta Biserică a Ierusalimului în particular.”

După cum ne-a anunțat public (la examenul din 01.02.2014, ora 13,00)  Pr. Profesor Dorin Zosim Oancea, pentru examenul din vară vor fi de pregătit (ca materie obligatorie de examen) notițele de la curs și seminar (predate conform orarului publicat pe acest blog) și avem fiecare din noi datoria de a ne interesa de ele și a le procura.

Vă anunțăm pe această cale (din timp, înainte de primul seminar și primul curs de IFR) că noi nu le vom putea furniza nici acum și nici înainte de examen.

Vă mulțumim pentru înțelegere…

Doamne ajută!